Concurs - Poveste de Craciun

Nimeni nu are calitati artistice?

Va reamintim ca avem premii de oferit!

Femeile sunt din G1 și Bărbații din G2

-----------

Era undeva pe la începutul anilor 2000 și ceva, prin Olimpul Ogame-ului. Zeitățile jocului încă își făceau de cap pe serverele din străinătate. Era o vreme când tweet tweet reprezenta un sunet al păsărilor și gogol eram un termen din matematică și România nu era nici în UE, nici în NATO, nici cu propriul Server.

Eram o mână de studenți pasionați de bătălii spațiale, eram călare pe Valkyrie și zis așa pe românește, rupeam la turci și polonezi mai tare ca Ștefan cel Mare și oștenii lui călare pe calcruisere.

Tot jucând noi așa, ne-am pomenit la moment dat, cu un jucător cu nick name -ul Tanya; cred ca avea nick-ul dupa ceva caracter din Command and Conquer – Red Alert. Tanya, ne tot explica sau încerca să ne facă să înțelegem că este singura femeie din grupul nostru. Cine era în grupul nostru? Păi eram eu, jucam cu nick-ul Gerula, atunci mai era Crețu (best fleeter), era Balzaque (aka. Bolnavu’) și mai era Pitbul (un alt Pitbul, nu cel actual).

Și așa ne-am hotărât noi într-un weekend să luăm Crețzulina (care era o bătrână Dacia 1310 albă cu mai mulți ani decât Perioada Cretacică - ghiciți a cui era?) și să mergem către Moldova Nouă să o cunoaștem pe Tanya să ne convingem că există și femei care joacă Ogame!!

Proaspăt dați în cantități industriale cu cele mai bune parfumuri de la Avon&Oriflame, vârâte pe gât de către colegele noastre din cămin, ne-am dat întâlnire la un local la sugestia Tanyei, din orașul ei de baștină. Ne-am gândit că și dacă e să fie țeapă și să apară o Tanya care vorbește mai gros ca un tabagist olimpic și cu mustață mai groasă ca blana mielului, barem să stăm să bem o bere, să mâncăm un grătar, să mai mâncăm un mititel, să mai bem o bere iar, să radem, să glumim, plătim și plecăm.

Și spre plăcuta surpriza a noastră, apare Tanya, care erau una bucată jucătoare de Ogame, parcă pe la vreo 24 de ani, blugi mulați... ba nu nu nu, erau pantaloni de piele mulați, așa o bluziță gen ie plus multe alte dotări, pe care de exemplu Crețzulina lui Crețu nu le avea, gen mega airbaguri frontale, gata sa oprească și pasagerii din față cât și cei din spate la o coliziune frontală (eh ce să faci așa gândeam și percepeam lucrurile atunci cu mintea scufundată în hormonii tinereții, acum aș vedea lucrurile mai diferit... dar fără supărare fetelor esența lucrurilor cred că ar fi descrisă la fel).

Am râs, am glumit, curgeau micii si berea ca după câștigarea Mondialului de Fotbal (da, a fost o vreme când aveam și echipă si șanse), servirea impecabilă, chiar am zis că trebuie neapărat să lăsam un bacșis măricel la băiatul cu servirea, tot timpul era la masă și ne întreba dacă mai dorim ceva, dacă este în regulă... ce mai, ospitalitate!

Când te simți bine, timpul trece repede și vine vremea de plecare, cerem nota de plată, care vine imediat: nu mai știu suma, oricum era ceva, raportat la bugetul nostru de studenți ... doar ca, surpriză, era ceva notat cu pixul pe spatele notei de plată: “Ați fost băieți super și gentelmeni adevărați, este din partea casei! Soțul Tanyei, chelnerul de masa voastră”.

Dacă nu eram “băieți cuminți”, oare ce “ninja” primeam noi pe acolo???

-----------------------------------------------------------------------------------------

P.S. : de ce Balzaque avea porecla de Bolnavu’ ? Păi ca să vi-l descriu trebuie să vă imaginați buttler-ul Lurch, al familiei Adams. Bolnavu’ așa era un personaj lungan, tras la față cu aspectul fizic de anemie cruntă și, ceea ce este cel mai important, în cămin stătea permanent îmbrăcat într-o pijama dungată moda Rahova alernată Jilava …

Vă doresc Sărbatori Fericite alături de toți cei dragi vouă,

Un an nou fericit și plin de împliniri!

Sarbatori fericite!

Super story intrigant si frumos!

Bravo Doctore ?????

Ai har Doctore,tocmai mi-ai facut seara mai frumoasa cu povestea ta,alte vremuri,alti oameni si cel mai important,altfel erau relatiile intre oameni.Sarbatori fericite!

Frumos frumos, hmm Gerula, am mai auzit de numele asta acum 10 ani pe aici pe ogame

A nu se confunda cu fostul Game Administrator din perioada 2007-2012, Gerula.

Mao wrote:

A nu se confunda cu fostul Game Administrator din perioada 2007-2012, Gerula.

Nicio legatura cu el , I was the first Gerula ... coincidenta face ca si eu am fost in staff (GO), in echipa lui GrandMasterB, CoMa parca era Amakir, daca nu ma insel. Mai imi aduc bine aminte de Motanul D, mare fleeter pe atunci ... si de inca cativa, imi par cunoscute avatarurile de pe forum ...

Este Crăciunul. În șemineu,focul ardea cu demnitate, iar în timp ce urmăresc flăcările roșii dansând vesele, înainte și înapoi, îmi amintesc de Crăciunul magic al copilăriei mele.

Am fost în săptămâna Crăciunului, la începutul săptămânii. Îmi amintesc de părinții mei și mă pregăteam de Crăciun. Nu eram bogați, dar am fost mai mult decât fericiți să facem bomboane și alte decorațiuni pentru brad cu mama. Desigur, în cazul nostru, bomboanele de bomboane au fost făcute prin învelirea cuburilor de zahar în bucăți de hârtie strălucitoare. Decorațiunile erau, de asemenea, din hârtie, tăiate stele și cusute puse pe fir. Nucile erau de asemenea învelite în hârtie strălucitoare de argint. Au fost minunat de frumoși! Adevărat, unele dintre stele nu au reușit cu adevărat, dar mama m-a sărutat mereu fericit și mi-a spus: „Știi, fiica mea, aceasta este cea mai frumoasă stea pe care am văzut-o vreodată!” Bineînțeles că știam că spune asta din dragoste, pentru că iubește la fel de mult ca oricine pe pământ.

Apoi, miercuri după-amiază, în timp ce asistam la coacerea cozonakului, mama a oftat o dată, aplecându-se peste masă și s-a prăbușit slab ca o floare, s-a prăbușit brusc. Eram foarte speriata,

- Mama mea! Mama mea! Te rog ridicaț-te! Ce-i cu tine ?! - Atunci am strigat tare pentru tatăl meu.

După aceea, evenimentele au decurs repede. Tatăl meu a luat-o și a dus-o la spital. singura am facut ordine,ca atunci can vine acasa sa fie fericită. Dar tatăl meu a venit singur acasă. Cu capul atârnat, s-a uitat trist în ochii mei și mi-a spus

- Fetița mea, îmi pare atât de rău, dar mama ta nu este bine și trebuie să stea în spital, dar nu-ți fie frică să in curând o sa vina acasă! V-a trebui să petreci Crăciunul cu bunicii din Transilvania. Înțelegi? Întrebă el, cu lacrimi care-i curgeau pe față

Ei bine, ceea ce am simțit atunci nu va fi uitat niciodata. Mii de cuțite mi-au sfasiat inima.! Sufletul meu a țipatde durere si era sfasiata.

„Păi, tată, înțeleg.” Am spus cu durere și cu ochi roșii plângători.

În acea seară ne-am propus pentru bunicii mei. Pe tot drumul,nu am scos un cuvant.. A fost suficient să simțim ceea ce simțeam.

A doua zi dimineață, când tatăl meu a plecat, mi-a promis că, vine cu mama mea cand va fi bine, vor veni aici la bunici. Apoi m-a îmbrățișat și a pornit repede. M-am uitat în jur, uitându-mă spre casă, pentru că era o căsuță drăguță, bunicile nu erau la fel de sărace ca noi. Dar cumva, nici măcar nu am fost mulțumit de vedere, doar că am văzut micuța noastră casă cu micul nostru brad de Crăciun și dragostea uriașă care a trăit cu noi. . Am petrecut acele câteva zile aproape în camera mea, lângă fereastra unde priveam drumul pentru a-mi vedea parintii venind. Dar nimic.

Apoi a venit ziua lui Adam-Eva. Eram foarte trist. Stăteam lângă fereastră și mă uitam la drum. Deodată, a început sa ninga să cadă în fulgi uriașe. Este Crăciunul.Este totul Alb,! Doar pe cei care-I iubesc cel mai mult nu vor fi cu mine.

Seara a venit. M-au chemat să cobor la cină, dar nu am vrut. Ar trebui ,să merg fără mama și tata? Nu vreau! ”Sufletul meu copilaș a făcut furie. Apoi m-am apucat cu o lanternă în mână, m-am apucat de haina și am fugit spre drum. Dar nu am văzut pe nimeni. Doar zăpada strălucea în lumina lunii. M-am uitat spre pădure și am simțit dorința de a intra ca și cum ar fi fost invitat. Copacii și tufișurile străluceau frumos în întuneric. Pădurea a fost tentantă și nu am mai putut rezista și m-am dus trist la pădure. Am coborât cu capul în jos până am văzut că ceva strălucește din colțul ochiului meu. Am ridicat capul și m-am uitat la el. Ce ar putea fi că strălucește așa în pădure? ”, M-am gândit la mine. Am pornit spre el. Fulgi mici de zăpadă cădeau de pe crengi până la haina și șapca mea. Apoi am ajuns acolo și parcă m-aș fi găsit într-un basm! Era o poiană minusculă înconjurată de copaci uriași și luminată de lună chiar în mijloc! Era atât de frumoasă încât era absolut fascinată! Pe ramurile copacilor erau atârnate icoane, iar lumina lunii dansa pe ea, de parcă îngerii dansau în ea vesel și bucuros sărbătorește nașterea micului Isus. A existat unul care probabil a strălucit chiar mai mult decât ceilalți! M-am dus acolo și lumina mi-a dat o imagine minunată! Nu știu, poate că imaginația mea se juca cu mine, poate nu, dar am văzut un înger foarte drăguț care îi face dansul. Am îngenuncheat în zăpadă, chiar în fața mea și am început să mă rog.,

Înger drag ! Știi, nu cer niciodată multe din moment ce părinții mei sunt săraci, dar și tu știi asta. Dar acum am o cerere grozavă pentru tine! Vă rog, pentru o dată, pentru că nu vreau altceva!Te rog să o aduci acasă, mama și tata, pentru a putea fi împreună în această seară frumoasă! Te rog, înger, ajută-mă! Vreau să-i îmbrățișez și vreau să le simt dragostea, chiar îmi este dor de tine

Am spus-o în timp ce mă luptam cu lacrimile mele. Dar o lacrimă încă curgea în jos și arăta spre icoana glaciară în care îngerul dansa. Și atunci lacrima a înghețat și lumina lunii dansa acum! Apoi m-am ridicat în picioare, mi-am șters ochii și m-am îndreptat spre casă. Era ciudat și fabulos, întrucât nu m-am pierdut, pentru că parcă raza de lună arăta calea de urmat.

Când am ieșit din pădure, primul meu lucru a fost să mă uit spre drum. Dar nimic, nu am văzut pe nimeni. M-am uitat în sus la cer și în timp ce priveam stelele,

- Fiica mea cea mică! Unde ești? Te rog să vii acasă! - Era Vocea mamei mele!

Am fugit, am zburat spre casă și în brațele mamei mele!Am îmbrățișat-o ,am strans-o tare,sa nu o pierd din nou .Poate fost doar un vis! Dar nu a fost. Tatăl meu a venit și ne-a îmbrățișat pe amândoi. Ce fericit sunt! Nici măcar nu poți să le spui! Nu-mi face un cadou mai frumos decat ce am aici.Crăciunul acesta a fost minunat! Cel mai minunat lucru care s-ar fi putut întâmpla la Crăciun când eram copil!

Astăzi nu uit icicula cu îngerul dansant în ea. Mulțumesc înger pentru acest minunat cadou de Crăciun!

- Invalid

Mao

de unde ai copiat si tradus textul???sunt foarte multe greseli gramaticale produse parca de un traducator gen google!!!in rest parca pare o poveste ok, gen povestile lui Hänsel si Gretel!!!????

bad bunny wrote:

de unde ai copiat si tradus textul???sunt foarte multe greseli gramaticale produse parca de un traducator gen google!!!in rest parca pare o poveste ok, gen povestile lui Hänsel si Gretel!!!????

Ba frate,....avem si un professor de gramatica.E plin internetul de cei care comenteaza. Fac pariu ca tu stii cel mai bine ,sa scrii fara greseli gramaticale.. Macar eu am incercat .,Dar tu???!

sincer si eu am aceeasi impresie de traducere gen google translate, dar asa in spiritul Craciunului, sper sa fie doar o poveste

nu am rezistat săcitesc până la capăt.

trebuia să scri în note pad mai întâi.

să verifici ce ai scris, să corectezi, și pe urmă să postezi